Eu sunt Moca, o catelusa metis de shar pei si locuiesc in adapost, caci am fost abandonata de un stapan fara suflet si… fara pedigree…Va astept in vizita pe la “mine”! (veniti si cu ceva bun?!)

date de contact pt adoptie

Silvia Rus 0724990233

Acest catelus a fost recuperat cu mare greutate; a fost adoptat apoi doamna care l-a incredintat nu reusea sa mai afle nimic despre el. Intervenind, mai mai sa fie nevoie sa chemam si politia, aflam ca bietul de el era tinut in cusca, in frig. Cate cruzime pe unii oameni!!! Este atat de mic incat ti-e mila de el doar cand il vezi. Dar sa-l tii in frig?! L-am recuperat greu si   acum o luam de la capat. Isi cauta un stapan care sa-l iubeasca si care sa ii vindece sufletelul chinuit de trauma prin care a trecut!

Date de contact: Mariana Derscariu 0722/290115

nr. tel. d-na     DERSCARIU:      0722/290115

Sunt o canisshuta metis, de culoare gri, deocamdata nu am un nume, o casa si un stapan pe care sa-l ador! Dar eu astept si sper fiindca stiu ca ziua mea norocoasa este aproape. MAINE?

Date de contact: Silvia Rus 0724990233

Numele meu este Lili si sunt o pisicuta alba si pufoasa, cu pete negre pe capusor si codita gri. M-am nascut pe strada, insa frigul de afara este de neindurat. Vrei sa fii ingerasul meu salvator?

Date de contact: Silvia Rus 0724990233

Aceasta catelusa trebuie sa isi gaseasca un stapan, pentru ca a avut norocul de a fi salvata de pe strada si de a fi primita din casa in casa. In 5 zile a fost primita in 4 case, dar in niciuna definitiv .Are 1 kg, este foarte prietenoasa si isi doreste sa gaseasca cat mai repede o casa permanenta! Va fi sterilizata gratuit in cazul in care se doreste acest lucru. Contact:0726230454, mail: dyddy_1000@yahoo.com

Traversam din cate se pare, o iarna foarte grea. Viscol, ninsoare, inzapeziri, accidente, cu totii resimtim din plin venirea brusca a anotimpului rece. Daca atunci cand ti-e frig te imbraci bine si fugi cat se poate de statul afara, oare ce pot face bietele animalute din adapostul local?… Asteapta si tremura, chinuiti de frigul ce le intra pana in oase. Asteapta si tanjesc dupa o masa calda, o mangaiere umana plina de caldura sufleteasca, care sa le aline pentru o clipa inimile ranite de ignoranta, neglijenta si nepasarea oamenilor…

Ce poti sa faci cand vrei sa ajuti, dar te lovesti de porti inchise? Ce poti sa faci cand suferi alaturi de ei, pentru ei, pentru o lume mai buna? Speri si speri ca poate se vor trezi la realitate adevaratii voluntari, sau ca oamenii cu suflet se vor uni si vor face ceva si pentru ei. O zeama calda, o bucata de paine ar fi mana cereasca pentru amaratii de acolo. Un culcus calduros din paie, in care sa se cuibareasca atunci cand le este frig. Un stapan si dragoste, un camin, un adapost sigur deasupra capului.

Zilele ce au trecut au fost aprige atat pentru animale, cat si pentru personalul de acolo. Zapada a cazut troiene peste custile lor, blocandu-i astfel inauntru. Dupa ce a fost inlaturata cu greu de catre ingrijitori a inghetat si iar accesul le-a fost blocat. Bietele animale au asteptat neputincioase o portie de mancare, in timp ce baietii se chinuiau sa inlature zapada si gheata cu lopata, cu tarnacopul. De ce oare in fata camerelor de luat vederi se inghesuie zeci de voluntari, insa intr-un moment din acesta, adapostul e pustiu, trist, abandonat si uitat de cei care candva se faleau ca iubesc animalele?

Stateam si ma gandeam oare ce vor ei sa ne trasmita, acum , in prag de sarbatori…Mesajul lor ar suna cam asa:

„SINGURUL LOC IN CARE DORIM SA NE INZAPEZIM SUNT INIMILE VOASTRE! SI ACOLO SA TOPIM CU IUBIREA NOASTRA ZAPADA ASTERNUTA DE UITARE!”

             In perioada aceasta, pentru ei, un coltuc de paine este o adevarata sarbatoare! Ei sunt sufletele care ne asteapta resemnate, iar noi, marii absenti de la o intalnire care nu a mai avut loc….

“Adoptiile in perioada sarbatorilor de iarna cred ca nu difera prea mult de cele in afara acestei perioade, doar ca in pragul sarabatorilor oamenii tind sa fie mai buni, mai inimosi, sunt mai deschisi la inima si daruiesc mai mult. In general adoptia as asemana-o  cu un tren, ori il prinzi, ori nu, ma refer din perspectiva animalutului. Sunt cazuri in care suna cate cineva si ne roaga sa ii pastram un anume catel, promitand  ca il va lua dupa o perioada scurta de timp. Si noi, bucurosi ca isi gaseste animalul un stapan, fagaduim promisiunea si refuzam ceilalti doritori. Si din pacate, asa zisul “stapan” ori uita sa sune ori s- a razgandit si nu anunta, iar bietul animal ramane tot intr-un tarc de adapost… De aceea, am inceput sa aplicam metoda “Primul sosit, primul servit!”, bazandu-ne mai mult pe noroc si gandindu-ne ca poate este o sansa pentru acel sufletel, o sansa pe care daca o refuzam, s-ar putea sa nu o mai primim. Si astfel am reusit sa dam spre adoptie un numar considerabil de catei. Intaietate au bineinteles puii, pentru ca sunt mai dragalasi si cuceresc usor sufletul unui iubitor de animale. Dar desigur, avem si caini mari, de curte, ideal pentru paza, care din pacate se dau mai greu. Tot pe noroc si in cazul acestora. Depinde si de cerintele clientului. Ce ma frapeaza este faptul ca desi stiu ca sunt caini de adapost, vin cu fel si fel de pretentii: rasa, varsta, sex, infatisare, neglijand faptul ca majoritatea sunt catei de pe strada, chinuiti, poate chiar maltratati de noi, “fiintele umane”. Adica vreau sa zic, se intampla sa avem si exemplare de rase, insa rasa pura este rara, majoritatea sunt metisi. Si din experienta personala pot afirma ca mai bine si mai eficient dresezi un catel chinuit, trecut un pic prin greutati, deoarece sunt privati de afectiune si atunci cand au ocazie, reflecta asupra stapanului o foarte mare recunostinta si nu in ultimul rand dragoste si devotament. O alta varianta care ne-a usurat munca este adoptia online, sa zicem asa. Neavand nici posibilitatea, nici fondurile sa organizam de fiecare data evenimente publice si mai ales ca nu este sezonul prielnic sa ii scoatem in strada, adoptia online este o modalitate eficienta. Si mare mi-a fost mirarea sa realizez ca de la un simplu mass, blogul meu sau cel al doamnei Steliana a ajuns din om in om, la persoane pe care nici nu le cunosteam si ca unii dintre ei chiar au adoptat. Adica iti da o anumita multumire de sine, un push ca sa continui cu ce faci, cand vezi ca primesti  feed back din partea celorlalti si ca mai exista oameni cu suflet. Si apoi, tinand evidenta online, iti este si tie mai usor  ca organizator, dar si omului sa vada rodul muncii tale, sa zicem asa, adica poze cu cei adoptati, in noul camin, cu noul stapan. Si se creeaza legaturi, prietenii, cunostii fel si fel de persoane, si daca mai ai si noroc unii dintre ei chiar te ajuta, ma refer la donatii, publicitate, adoptii, etc. Ar mai ramane o singura varianta, care ar fi cea ideala, ma refer adoptii in direct, o emisiune specializata in asa ceva, dar pentru asta iti trebuie fonduri si din pacate momentan nu dispunem. Ne bazam astfel pe ce avem si pe oamenii cu suflet, mici ca si numar, dar care nu ne lasa balta si care alaturi de noi, se gandesc la aceste fiinte care depind de noi si pe care nu le putem abandona. Este greu totusi cand iti trebuie atatea: mancare, custi, tratamente si ingrijiri medicale, dar ne descurcam cu ceea ce avem si speram ca totusi vom prinde si momente cand vom putea face mai mult pentru animalele fara stapan.“

Suntem 2 cateluse micute si dragalase: o ciufulita, in varsta de 7 luni si o catelusa gri, mumusica foc, de doar 4 luni. Din pacate nu avem o casa. Locuim pe Unirii, intr-o scara de bloc, in grija doamnei Rus. Ne rugam la mosul, poate ne aduce in dar o casa si un stapan,pe care sa il rasplatim cu dragostea, devotamentul, grija si atentia noastra. Ai un loc in inima ta?

date de contact: Silvia Rus

0724990233